E marți seară și pe masă sunt trei seturi de fișe de lucru pe care trebuie să le termini până dimineață, plus planificarea pentru săptămâna viitoare, plus un mail către părinți despre excursia de sâmbătă. Nimic din toate astea nu e predare. E partea de administrativ din jurul predării — partea care îți mănâncă serile și nu apare niciodată în fișa postului ca „motivul pentru care ai ales meseria asta”.
Aici intervine, de fapt, discuția despre inteligența artificială în școli. Nu ca înlocuitor de profesor, ci ca unealtă care poate prelua o parte din munca repetitivă din seara ta de marți, ca să-ți rămână energie pentru partea care contează: elevul care nu înțelege exact ce nu înțelege, conversația de cinci minute care schimbă atitudinea unui adolescent față de materia ta, decizia pe moment despre cum explici altfel un concept care nu a „prins” din prima. UNESCO recomandă o abordare centrată pe oameni, în care profesorul păstrează controlul pedagogic, iar gândirea critică și creativitatea sunt dezvoltate, nu delegate instrumentului.
Trei idei greșite pe care le auzim des de la profesori
Prima idee greșită e că e nevoie să fii „bun la tehnologie” pentru a folosi AI la clasă. Nu e cazul. ChatGPT, Google Gemini sau Claude funcționează ca o conversație scrisă, în română, cu un asistent care nu se plictisește niciodată să-i explici din nou ce vrei. Îi scrii, de exemplu, „ajută-mă să creez zece întrebări de recapitulare pentru lecția despre fotosinteză, clasa a șaptea” și primești un punct de plecare pe care îl ajustezi tu, cu ce știi despre elevii tăi și despre ce a mers sau n-a mers anul trecut.
A doua idee greșită, și cea mai încărcată emoțional, e că AI-ul va ajunge să facă singur meseria de profesor. Future of Jobs Report 2025, publicat de World Economic Forum, arată că, odată cu adoptarea tehnologiilor AI, rămân foarte importante competențe umane precum gândirea analitică, reziliența, leadershipul și colaborarea. Un instrument poate genera rapid un draft de fișă de lucru; profesorul este cel care observă contextul clasei, interpretează reacțiile elevilor și decide când o explicație trebuie schimbată.
A treia idee greșită e presupunerea că orice text generat de AI e corect din start. Nu e. Aceste instrumente pot produce informații greșite, incomplete sau formulate confuz, mai ales pe subiecte tehnice sau de actualitate. Regula simplă, valabilă pentru orice material destinat elevilor, e să-l tratezi ca pe un prim draft scris de un coleg stagiar entuziast, dar fără experiență la catedră: util ca punct de plecare, obligatoriu de verificat înainte să ajungă în fața clasei.
Ce poți face, concret, cu un instrument AI
Planificarea unei lecții e locul unde diferența se simte cel mai rapid. În loc să pornești de la o pagină albă, poți scrie ceva de tipul „creează o planificare pentru o lecție de 50 de minute despre Revoluția Industrială, clasa a opta, cu obiective de învățare, o activitate de deschidere de cinci minute, trei activități principale și o metodă de verificare a înțelegerii la final”. Ce primești înapoi nu e planificarea finală, e scheletul pe care îl completezi cu ce știi tu despre grupul din fața ta.
La fel funcționează și pentru materiale diferențiate — variante de exerciții pentru elevi cu ritmuri diferite de învățare, de la un nivel de bază la unul avansat — sau pentru seturi de întrebări de evaluare, gen „generează cincisprezece întrebări grilă despre sistemul solar, pentru clasa a șasea, cu patru variante de răspuns fiecare și cu răspunsurile corecte marcate”. Aceleași instrumente pot traduce și simplifica un text în engleză la nivelul de limbaj potrivit vârstei elevilor tăi, sau pot transforma niște note rapide într-un mail coerent către părinți despre o excursie sau o ședință.
Un fir comun leagă toate exemplele astea: în niciunul dintre prompturi nu apare numele unui elev, o notă, o adresă sau orice altă informație care ar identifica un copil anume. Și asta nu e un detaliu tehnic, e regula de bază pe care merită s-o ții minte de fiecare dată când te apuci să scrii un prompt.
Ce spune, concret, legea europeană despre datele elevilor
Regulamentul european privind inteligența artificială (Regulamentul UE 2024/1689) a introdus, prin articolul 4, obligații de alfabetizare AI pentru furnizorii și organizațiile care utilizează sisteme AI. Prevederea se aplică din 2 februarie 2025. Atunci când o școală introduce astfel de instrumente în activitatea profesională, nu este suficient ca personalul să „știe să scrie un prompt”: oamenii trebuie să înțeleagă, la un nivel potrivit rolului lor, cum funcționează instrumentul, ce riscuri are și unde se termină competența lui. Modul exact de aplicare trebuie stabilit împreună cu conducerea școlii și responsabilul cu protecția datelor.
Partea de protecție a datelor rămâne, în paralel, o regulă GDPR obișnuită. În lipsa unui instrument aprobat de școală, a unui acord adecvat cu furnizorul și a unor instrucțiuni clare de la responsabilul cu protecția datelor, nu trebuie sa introduci nume, note, lucrări identificabile, adrese sau alte informații personale despre elevi într-o platformă AI publică. Soluția practică e cea din exemplele de mai sus: situații și clase descrise generic, fără nimic care să identifice un copil anume. UNESCO cere ca folosirea AI în educație să rămână centrată pe oameni și pe drepturile elevilor, deoarece riscurile de supraveghere excesivă, discriminare și inegalitate de acces sunt reale.
Merită adăugată aici și o a doua idee, mai puțin discutată: transparența față de elevi. Dacă un material folosit la clasă a trecut prin AI, explicarea acestui lucru — ce a generat instrumentul, ce ai verificat și corectat tu — nu e o formalitate, e chiar o lecție de educație digitală și gândire critică, poate mai valoroasă decât conținutul propriu-zis.
Unde se termină ce poate face un instrument AI
Rămân, dincolo de toate exemplele de mai sus, câteva limite clare. Un instrument AI nu cunoaște contextul unui elev anume dacă nu i-l oferi — iar datele personale nu trebuie folosite pentru a-i furniza acel context în afara unui cadru aprobat de școală. Nu poate garanta acuratețea pe subiecte de nișă sau pe informații recente; verificarea rămâne în sarcina ta. Regimul juridic al materialelor generate cu AI depinde de contribuția umană, sursele folosite, termenii platformei și legislația aplicabilă. Verifică licențele și atribuie în continuare corect materialele externe.
Nimic din toate astea nu anulează utilitatea practică a unui asistent AI într-o seară de marți încărcată. Schimbă doar unde îl pui: în fața ta, ca punct de plecare pe care îl verifici și îl personalizezi, nu în locul tău.
Dacă vrei un punct de start structurat, nu doar prompturi izolate, AI4Teachers e o platformă gratuită, dezvoltată printr-un proiect european Erasmus+ în care Adfaber e partener în România, cu lecții organizate pe niveluri — de la noțiuni de bază despre AI, până la utilizare etică și educație incluzivă. Descoperă AI4Teachers.
Surse și lecturi recomandate
UNESCO: Artificial intelligence in education.
UNESCO: AI and education: Protecting the rights of learners (2025).
World Economic Forum: The Future of Jobs Report 2025.
EUR-Lex: Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială.
