5 situații reale de cyberbullying prin care trec elevii din România — și ce poate face fiecare dintre noi
Există o regulă nescrisă în rândul elevilor din România când vine vorba de cyberbullying: nu spui. Nu spui profesorului, nu spui părinților, nu spui nimănui. Nu pentru că nu ai vrea să schimbi ceva — ci pentru că nu știi dacă ești în siguranță să vorbești. Și pentru că, de cele mai multe ori, niciun adult nu a deschis primul această conversație.
Această tăcere a fost punctul de plecare al programului „Educație împotriva cyberbullying-ului în școli”, realizat de Asociația Adfaber cu sprijinul Orange Romania în cadrul inițiativei #ForGoodConnections. Iar pentru a înțelege cu adevărat cum arată fenomenul din interior — din perspectiva elevilor care îl trăiesc — programul a produs ceva inedit: o serie de cinci scurt-metraje realizate de elevi, pentru elevi, în care situațiile reale de cyberbullying sunt prezentate fără filtru.
Cyberbullying-ul nu arată cum credem că arată
Când adulții se gândesc la cyberbullying, imaginea tipică este cea a unui agresor evident și a unei victime clare. Realitatea din clasele românești este mult mai complicată — și mult mai invizibilă.
Nu începe cu o amenințare. Începe cu o poză trimisă mai departe. Cu un emoji care pare amuzant pentru unii și apasă greu pentru alții. Cu un comentariu lăsat la o fotografie, cu un mesaj primit noaptea când toată lumea doarme, cu un grup de WhatsApp în care cineva devine subiect de amuzament fără să știe.
Conform unui studiu publicat de Organizația Mondială a Sănătății, 1 din 6 copii de vârstă școlară din Europa experimentează cyberbullying. În România, specialiștii estimează că fenomenul este mai răspândit decât arată statisticile oficiale — pentru că marea majoritate a cazurilor nu sunt raportate niciodată.
„Se întâmplă mai des decât cred adulții. Nici părinții acasă nu-și dau seama de acest fenomen”, spune o profesoară care a implementat programul în clasa ei. „Viața lor din online se reflectă în viața școlară — și noi vedem: note, stimă de sine scăzută, tot timpul obosiți, apatici.”
Cinci povești. Cinci situații reale. Filmate de elevi.
Pentru a aduce această realitate mai aproape de cei care o trăiesc și de adulții care ar trebui să o recunoască, Adfaber a produs o serie de cinci scurt-metraje educative — sketches filmate de elevi, cu elevi, care reconstituie situații autentice de cyberbullying din școlile românești.
Nu sunt documentare, nu sunt lecții filmate, ci sunt povești — cu tensiune, cu momente de ezitare, cu alegeri care contează. Fiecare sketch prezintă o situație diferită și se termină cu o lecție pe care elevii o descoperă singuri, fără ca vocea unui adult să le-o explice.
Când mesajele nu se opresc nici acasă
Primul sketch, „Mesajul care te urmărește și la școală”, prezintă una dintre cele mai comune și mai puțin vizibile forme de cyberbullying: hărțuirea prin mesaje private, continuă, repetitivă — care nu se oprește când copilul închide telefonul și nici când intră în clasă.
▶ Urmărește: Mesajul care te urmărește și la școală
Elena primea mesaje de două săptămâni. A spus că „sunt doar niște mesaje” — pentru că asta spun toți cei care trec prin asta. Că nu e suficient de grav. Că nu vrea să fie o povară. Că dacă ignoră, poate trece.
Nu a trecut.
Ce schimbă situația nu este o intervenție spectaculoasă. Este o colegă care observă că Elena nu e bine și care face un singur lucru: „Hai să mergem împreună la doamna dirigintă.”
Ce ar trebui să știe orice elev: Cyberbullying-ul nu dispare dacă îl ignori. Dar poate fi oprit dacă ceri ajutor. Și cel mai important: a cere ajutor nu înseamnă să fii slab. Înseamnă că ești suficient de curajos încât să oprești ceva ce nu ar trebui să continue.
Ce ar trebui să știe orice părinte: Dacă copilul tău pare retras, obosit sau stă mai mult pe telefon decât de obicei, nu presupune că e „doar o fază”. Întreabă — nu „ce faci pe telefon”, ci „cum ești?”.
Când râsul devine armă
Al doilea sketch, „Râsul care ucide în tăcere”, abordează un unghi pe care puțini adulți îl iau în considerare: rolul celor care nu hărțuiesc direct, dar amplifică hărțuirea prin râs, like-uri și share-uri.
▶ Urmărește: Râsul care ucide în tăcere
Radu nu știa că există o poză cu el pe grupul clasei. Colegii râdeau. David — prietenul lui — a râs și el. Nu pentru că ar fi vrut să îl rănească, ci pentru că toată lumea râdea. Pentru că părea o glumă.
„Toți colegii râd, toată lumea râde. Este peste tot în online. Eu n-am cum să șterg așa ceva.”„Eu doar am râs.”
Aceste două propoziții spun totul despre mecanismul prin care cyberbullying-ul se amplifică: agresorul pornește, dar mulțimea îl menține în viață. Fiecare emoji, fiecare share, fiecare tăcere complice devine parte din rănire.
Lecția pe care o arată acest sketch: Când râzi la cyberbullying, devii parte din el. Nu ești spectator neutru — ești participant. Iar dacă ești prietenul cuiva care este hărțuit și nu faci nimic, prietenia aceea are un preț pe care poate că nu ți-ai calculat.
Când cuvintele lasă urme
Sketcul „Ce față ai” pornește de la o realitate pe care mulți o ignoră: există lucruri pe care le scriem online pe care nu le-am putea spune niciodată față în față. Și tocmai această distanță — ecranul, anonimatul, viteza — face ca cuvintele din online să pară mai ușoare decât sunt.
Transformă 3,5% în educație 💙
2 minute pentru tine pot însemna acces gratuit la educație digitală pentru mai mulți copii. Completează Formularul 230 și redirecționează 3,5% din impozitul pe venit către Adfaber, fără niciun cost.
„Când ai scris acel comentariu, probabil nici măcar nu te-ai gândit la mine. Poate nici măcar nu știai cum mă cheamă. Dar eu m-am gândit la el toată noaptea. M-am uitat în oglindă a doua zi dimineața diferit. Și nu ai cum să ștergi asta.”
Testul simplu pe care îl propune sketcul este dezarmant prin simplitate: dacă nu poți spune ceva față în față, nu scrie online. Internetul nu îți șterge responsabilitatea. Îți dă doar iluzia că poți scăpa de ea.
Ce ar trebui să discute orice părinte cu copilul: Înainte să trimiți un mesaj, o poză sau un comentariu — citește-l cu voce tare. Dacă nu l-ai putea spune față în față, șterge-l.
Când toată clasa vede și nimeni nu spune nimic
„Nimeni nu te place” și „Două realități” — ultimele două sketches din serie — abordează poate cea mai dificilă dimensiune a cyberbullying-ului: rolul martorului.
▶ Urmărește: Nimeni nu te place
„Întotdeauna m-am gândit că dacă aș vedea pe cineva tratat așa, aș face ceva, aș spune ceva.”
Asta cred toți martorii — înainte să fie puși în situație. Dar când momentul vine, primul gând este același: „Mai bine șterg. Că dacă se ia și de mine.”
Cyberbullying-ul nu este doar despre un agresor și o victimă. Este despre grup — despre ce acceptăm noi și ce ignorăm, despre ce alegem să facem când vedem situații de genul acesta. Martorii nu sunt spectatori neutri. Sunt co-autori ai poveștii — fie că aleg să intervină, fie că aleg să tacă.
„Cyberbullying-ul nu este doar despre cine a început. Este despre cine alege să oprească.”
Cel mai puternic mesaj al seriei vine tocmai din aceste ultime două video-uri: intervenția nu trebuie să fie eroică. Nu trebuie să te confrunți direct cu agresorul. Uneori este suficient să trimiți un mesaj: „Ești ok?”. Să stai lângă cineva. Să nu dai share. Să nu dai like. Să nu râzi.
Uneori, asta e destul.
Ce se schimbă când un adult deschide conversația
Toate cele cinci sketches au un numitor comun: momentul în care un adult sau un coleg alege să nu mai ignore. Și ce se întâmplă atunci când cineva spune primul „ești ok?”.
Această alegere — simplă, aparent banală — este exact ceea ce programul „Educație împotriva Cyberbullying-ului în Școli” le oferă profesorilor: instrumentele, curajul și cadrul pentru a o face sistematic, în orice clasă, la orice materie.
„Mi-a spus: Doamna, dacă apărea proiectul ăsta puțin mai devreme, știți ce bine era? Măcar știam unde să mă adresez”, povestește o profesoară participantă în program. „Dar acum, pentru că știu, au deja o unealtă în mână.”
O altă profesoară descrie ce s-a întâmplat după ce a ales să vorbească deschis cu clasa sa: „Inițial au fost foarte retrași, n-au vrut să colaboreze. Iar în momentul în care eu am spus știți că și mie mi s-a întâmplat lucrul acesta — când eu am venit exemplu — au început să se deschidă. În școală, eu cred că aceste conversații contează enorm. Pentru că ne oferă ceva ce primim rar: un loc sigur în care putem să spunem ce ni se întâmplă online.”
Datele din program confirmă această realitate la scară: 84,4% dintre elevii care au participat la lecțiile din program știu acum mai bine ce să facă dacă văd pe cineva hărțuit online. Aproape toți profesorii participanți — 99,4% — raportează că, după oră, climatul clasei s-a schimbat.
„Pe lângă română, matematică, sport — trebuie să ne îngrijim și de sănătatea lor emoțională”, spune un cadru didactic participant. „Discuțiile despre cyberbullying îi fac să se deschidă altfel față de aceste probleme.”
Ce poate face fiecare — acum
Dacă ești profesor
Programul „Educație împotriva Cyberbullying-ului în Școli” este 100% gratuit și pune la dispoziție tot ce este nevoie: lecții gata pregătite, prezentări pentru clasă, fișe de lucru pentru elevi, ghiduri de acțiune pentru situații reale (victimă, martor, agresor, părinți) și materiale video educative. Nu este necesară nicio expertiză în domeniu. Nu contează materia predată. Orice cadru didactic poate fi primul adult care deschide această conversație în clasa lui.
Profesorii care finalizează programul primesc Diploma de formare și Diploma de implementare — documente recunoscute, utile pentru dosarul personal — și pot emite diplome individuale de participare pentru fiecare elev din clasă.
Înscrierile pentru etapa din toamnă 2026 sunt deschise pe site-ul programului: adfaber.org/educatie-impotriva-cyberbullying.
Dacă ești părinte
Seria completă de video-uri educative este disponibilă gratuit, fără înregistrare:
🎬 Playlist complet — 5 sketches despre cyberbullying, realizate de elevi pentru elevi
Urmărește-le împreună cu copilul tău. Nu ca o lecție, ci ca un punct de pornire pentru o conversație reală. Întreabă-l ce ar face în locul personajelor. Ce a văzut în jurul lui. Cum se simte când e online.
Nu ai nevoie de o conversație perfectă. Ai nevoie de o primă discuție.
Dacă ești elev
Dacă recunoști în aceste video-uri o situație prin care treci sau prin care a trecut cineva din jurul tău — vorbește. Cu un profesor, cu un diriginte, cu un părinte, cu orice adult în care ai încredere. Nu trebuie să rezolvi singur. Nu este rușinos să ceri ajutor. Este, de fapt, singurul lucru care funcționează cu adevărat.
„A apelat la adult nu înseamnă că ești cel care dezvăluie secretele unui grup. Cyberbullying-ul nu este despre cine a început. Este despre cine alege să oprească.”
Pagina programului: adfaber.org/educatie-impotriva-cyberbullying
Despre Asociația Adfaber
Asociația Adfaber este o organizație non-profit, specializată în educație digitală pentru copii, tineri, cadre didactice și părinți din România și Republica Moldova. Prin programele sale, Adfaber a ajuns la sute de mii de beneficiari cu focus pe competențe digitale și siguranță online.
„Educație împotriva cyberbullying-ului în școli” este un program Adfaber, realizat cu susținerea Orange Romania, sub umbrela #ForGoodConnections.
